Storm wishes

Ploua torential…sunt ultimile zile din prima saptamana din ultima luna de primavara.Un fin miros de iarna se face inca simtit in mireasma verii canicuare pe care cu totii o simtim prin putinele dar insoritele zile de primavara…un veritabil cocktail olfactiv pentru cei sensibili care simt pana si adierea vantului precum o mangaiere…
Seara asta simt o liniste mult prea …si n-am nici un motiv sa simt asta,ploaia loveste puternic parbrizul si drumul de inca 100 km ma agita teribil.Închid ochii si visez,insa nu dorm, doar incerc sa conving fortele universului sa comploteze impreuna si sa-mi implineasca dorinta …
“Lumina difuza,televizorul merge…doar ca sursa de lumina si ca zgomot de fundal in locul pieselor lui Robbie Williams,Aerosmith,Keane sau Lara Fabian… o sticla de Lambrusco,2 pahare, al meu are o urma stearsa de ruj rosu si al tau…tigari,scrumiera deja plina si mult fum…si el.un el…un el care sa-mi zambeasca seducator,care sa ma provoace la disvutii interesante,un el care sa creeze minunata si rara chimie…”
În ultimul timp mi-am dat seama ca atunci cand imi doresc ceva foarte mult,reusesc…deci…in curand ,visul se va transforma in realitate si atunci n-o sa-mi mai pun dorinte aici:)

Flux si reflux

Ca tot vorbeam de schimbari in ultimul post, viata mea continua sa se schimbe in fiecare zi. Acum in rau si dupa 5 minute-n bine…Nu pot sau nu reusesc sa mentin nivelul endorfinelor acolo unde mi-as dori sa fie in fiecare moment, dar probabil daca as fi fericita in fiecare clipa as uita sa pretuiesc aceasta minunata stare de euforie.

Toti avem un trecut! Un trecut mai plin sau mai gol, un trecut , o adolescenta in care probabil majoritatea din noi au facut unele alegeri gresite. Intotdeauna am fost de parere ca fiecare din noi meritam o a doua sansa, fiecare are dreptul la replica si niciodata nu trebuie sa judeci un om dupa ce vorbeste lumea.

Sunt trista! Si totusi sunt linistita azi ! Ma bucur! Dar simt un crater in loc de suflet! Ultimile zile au fost zile pline de tacere, de tristete, de regret…de mii de intrebari si ganduri ce-mi invadau ratiunea

” de ce acum? de ce atunci? de ce tu? de ce eu? de ce el? de ce noi? de ce aici?de ce nu poate sa fie bine?”

De ce acum cand sunt fericita nu am cu cine sa impart asta? Si de ce prezentul conteaza prea putin in comparatie cu greselile trecutului? De ce nimeni, niciodata nu vorbeste despre tine atunci cand faci lucruri bune? De ce lumea vorbeste doar atunci cand gresesti? De ce nimeni nu spune “bravo” atunci cand trebuie, dar atunci cand faci o greseala, fie ea si de acum jumatate de deceniu , toti te arata cu degetul?

In esenta ce conteaza mai mult? Cine esti tu acum? Sau ce vorbeste lumea de tine? Cred ca toti ar trebui sa reflectam putin asupra acestor intrebari, pentru ca toti , la un moment dat, am judecat dupa trecut …uitand sa traim in prezent.

Ah… si inca ceva! Foarte important, de altfel… Daca nu ai un trecut imaculat, mai bine taci! Nu judeca !

Si acum dupa toata nebunia asta… Sa zicem doar ca sunt mai linistita . Multumesc!

cursed or just unlucky?

Dimineata a fost demult.n-am avut nevoie de cafea si tigari ca sa ma trezesc…soarele era prezent la datorie  si ochii mi-au fost oribiti de o raza mai putin cuminte care m-a trezit dintr-un vis minunat , plin de soare , lucruri vechi, o intalnire superba cu prietenele mele minunate la un ceai, in cesti de portelan cu flori delicate, intr-o casa veche cu sufrageria rotunda si luminata mirific de geamuri mari care lasau razele puternice si calde de soare sa patrunda in incaperea plina de fum. Intalnirea cu el era aproape, siraguri de perle umpleau comoda cu oglinda de argint …suna soneria, ma duc la usa si nu apuc sa vad decat un peisaj minunat, pitoresc, iarba verde si lacul care stralucea in bataia soarelui…m-am trezit !

ei bine…visul a fost minunat! mi-as fi dorit sa nu ma trezesc din lumea viselor care poate fi asa minunata uneori. dar cum eu sunt o visatoare , nu e nevoie sa dorm ca sa visez, visez cu ochii deschisi, de dimineata pana seara. visez la o iubire imperfecta, presarata de mici certuri si impacari pasionale, visez la o cariera infloritoare in domeniul pe care-l iubesc de o viata…

Azi la pranz m-am trezit din lumea viselor, a viselor cu ochii deschisi . O intamplare m-a trezit la realitate , mi-a crescut un pic tensiunea…si ca sa accelerez pulsul si sa ma trezesc la realitatea incredibil de infioratoare am inceput dimineata in lumea realitatii cu 3 cani mari cu cafea si multe tigari , in scrumiera pot numara cu usurinta vreo 50 mucuri de tigara, de aseara pana acum.Cred ca o sa incep sa colectionez mucuri de tigara si zat de cafea ) ah si dezamagiri pe banda rulanta ))

Sunt o boema intr-o lume plina de oameni cinici, adesea ma simt ca o caprioara intr-o padure intunecata plina de sacali… poate ca orasul de la mare pe care il iubesc atat de mult nu e pentru mine, sau poate perioada in care traim ma face sa ma ascund in spatele laptopului  si a fumului gros de tigara…incerc sa cred in viata de apoi, si iar visez ca in alta viata voi fi inconjurata de Caragiale, de Bacovia si Eminescu intr-un birt ordinar la un vin de casa si un pachet de tigarete Tomis sau doar o punga de tutun asta ca sa pastram lumea boema intacta.

Si acum ma intreb …oare sufletul pereche exista doar in cartile prafuite ?…pretty please, tell me…i`m cursed or just unlucky??

Oh…and by the way… Valentine`s day was yesterday, but every day is a day to celebrate love when you love someone …asa ca nu-i timpul pierdut sa mergi la tanti de la coltul strazii si sa cumperi fie si o floare ofilita  , poate singura ramasa nevanduta ieri , sa i-o oferi femeii care te iubeste neconditionat . Chiar daca relatia nu e tocmai roz, o floare poate reinvia sentimentele si detensiona relatia dintre 2 perosane . Femeile sunt niste fiinte firave in suflet, foarte vulnerabile si fragile atunci cand iubesc , asa ca dragi barbati, lasati orgoliile prostesti ” masculine” , un pic de romantism n-a omorat pe nimeni!

despre nimic!

soarele isi face usor aparitia in peisaj…

minunatii ochelari de soare ma apara de lumina de afara si hainele subtiri lasa soarele sa ma incalzeasca domol…

soare, soare ,soare!!!!! si totusi incep sa devin usor tematoare de exprimarea in cuvinte. poate e un mijloc de autoaparare, de autoconservare a unor sentimente ce incep sa prinda contur.ideea de a stii ca e cineva care poate sa devina persoana de care am atata nevoie , imi linisteste temperamentul rebel si ma face sa reflectez iar asupra dorintei de stabilitate emotionala…incerc sa ma redescopar , ma linistesc si gandul asta ma duce pe plaja cu nisip cald si  mare albastra si calma…

ideile lipsesc,ispiratia a disparut, sentimentele puternice au murit demult si cuvintele nu se mai leaga atat de usor ca altadata…si ma intreb deseori …”e varsta de vina? sau lipsa persoanelor cu impact putenic asupra mea?”

raspunsul sta probabil intr-un pahar de vin…sau o sticla?:)))  cat de lame am ajuns ca sa scriu un post despre nimic??

tablou

and i miss those butterflies…

mi-e dor de noptile de vara pe plaja, de marea calda si cerul plin de stele, mi-e dor de imbratisarea plina de afectiune , de sarutul perfect ce-mi inunda sufletul cu fluturasi colorati,mi-e dor sa pictam cerul cu nori, ,de cantecul marii care  e cea mai frumoasa melodie de  dragoste, de nisipul rece din noptile cu vant,de diminetile in care soarele se juca de-a v-ati ascunselea cu noi )

vara asta am sa ma-ndragostesc!!!!