Nemuritor si rece!

L-am luat pe NU in brate. Nu te mai vreau!Nu te mai caut! Nu mi-e dor de tine! Nu vreau sa te vad! Nu ma intereseaza! Sunt hotarata sa fac echipa buna cu acest Nu, sunt hotarata sa fiu linistita chiar daca asta inseamna ca de multe ori ca sa fiu fericita trebuie sa fac ce nu-mi doresc neaparat.

Fiind o fire mai sensibila, mai artistica,adesea traiesc la superlatativ fiecare emotie si cand ceva nu merge asa cum imi doresc , despic firul in patru, neacceptandu-mi conditia , asemeni unui geniu  literar.  Uneori imi permit sa spun ca desi eu, un muritor de rand am criticat operele lui Eminescu, pe care il consider geniul absolut, incep sa-i inteleg durerea , pasiunea si disperarea din versuri. Luceafarul este pentru mine o incredibila poveste de iubire si daca ne-am pune toti in postura luceafarului am intelege cat de sfasietor este sentimentul de deziluzie, de tradare, de sacrificiu neapreciat.

Cum ziceam si intr-un post precedent , subconstientul meu este foarte activ si isi creeaza scenarii inimaginabile sau sa le zicem regii ca tot se poarta acest mirific cuvant:))M-am trezit cu minunata senzatie a unui pumn primit fix in fata . Ce traiesc in lumea reala , tristetea provocata de anumite persoane si dorinta de a renunta si a-i scoate din lumea mea, toate s-au transpus aseara in lumea viselor, in care in trecut ma simteam atat de fericita:)) Iata ca aseara te-am asteptat iar! Si iar ,si iar:)) groaznic sentimentul! Macar in lumea care intradevar conteaza, aici in lumea reala stiu ca sunt mai ok ca in visul de aseara )

“Iar ea vorbind cu el în somn,
Oftînd din greu suspină:
– O, dulce-al nopţii mele domn,
De ce nu vii tu ? Vină !

……………………………….

Reia-mi al nemuririi nimb
Şi focul din privire,
Şi pentru toate dă-mi în schimb
O oră de iubire…

Şi pentru cine vrei să mori ?
Întoarce-te, te-ndreaptă
Spre-acel pămînt rătăcitor
Şi vezi ce te aşteaptă.

………………………………….

Dar nu mai cade ca-n trecut
În mări din tot înaltul:
– Ce-ţi pasă ţie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul ?

Trăind în cercul vostru strîmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece.”