Flux si reflux

Ca tot vorbeam de schimbari in ultimul post, viata mea continua sa se schimbe in fiecare zi. Acum in rau si dupa 5 minute-n bine…Nu pot sau nu reusesc sa mentin nivelul endorfinelor acolo unde mi-as dori sa fie in fiecare moment, dar probabil daca as fi fericita in fiecare clipa as uita sa pretuiesc aceasta minunata stare de euforie.

Toti avem un trecut! Un trecut mai plin sau mai gol, un trecut , o adolescenta in care probabil majoritatea din noi au facut unele alegeri gresite. Intotdeauna am fost de parere ca fiecare din noi meritam o a doua sansa, fiecare are dreptul la replica si niciodata nu trebuie sa judeci un om dupa ce vorbeste lumea.

Sunt trista! Si totusi sunt linistita azi ! Ma bucur! Dar simt un crater in loc de suflet! Ultimile zile au fost zile pline de tacere, de tristete, de regret…de mii de intrebari si ganduri ce-mi invadau ratiunea

” de ce acum? de ce atunci? de ce tu? de ce eu? de ce el? de ce noi? de ce aici?de ce nu poate sa fie bine?”

De ce acum cand sunt fericita nu am cu cine sa impart asta? Si de ce prezentul conteaza prea putin in comparatie cu greselile trecutului? De ce nimeni, niciodata nu vorbeste despre tine atunci cand faci lucruri bune? De ce lumea vorbeste doar atunci cand gresesti? De ce nimeni nu spune “bravo” atunci cand trebuie, dar atunci cand faci o greseala, fie ea si de acum jumatate de deceniu , toti te arata cu degetul?

In esenta ce conteaza mai mult? Cine esti tu acum? Sau ce vorbeste lumea de tine? Cred ca toti ar trebui sa reflectam putin asupra acestor intrebari, pentru ca toti , la un moment dat, am judecat dupa trecut …uitand sa traim in prezent.

Ah… si inca ceva! Foarte important, de altfel… Daca nu ai un trecut imaculat, mai bine taci! Nu judeca !

Si acum dupa toata nebunia asta… Sa zicem doar ca sunt mai linistita . Multumesc!