Constient vs. Subconstient

Pana de curand daca mi se intampla sa ma trezesc din somn in miez de noapte nu era nici un fel de problema…in ultimul timp, nu stiu ce se intampla in creierul meu atunci cand ma trezesc, sunt nervoasa, orice nimic ma scoate din sarite si nu sunt deloc coerenta, fix ca o stare de mahmureala.

Spre exemplu, azi noapte m-am trezit un pic , nu stiu de ce , nu stiu cum , pur si simplu m-am trezit in fata calculatorului .Ce puteam sa fac in miez de noapte? Facebook , messenger:)) chestii deja banale …dar nu domle, eu trezita din somn, cu ochii pe jumatate deschisi si cu mintea incetosata , ma enervez maxim din cauza unei poze:))) a unui avatar! In mod normal nu ar fi trebuit sa fiu deloc afectata, insa in lumea mea , la granita dintre vis si realitate , ma simteam asa tradata,atat de inselata incat gelozia mea nebuna, de mult uitata s-a trezit la viata )si pentru cateva minute bune pana am adormit , m-am consumat incredibil de mult )bine…asta s-a intamplat si dupa ce m-am trezit ) si acum cand imi amintesc…ma simt tradata:)) WTF!?!?! de ce se intampla asta?:)) Chiar n-ar trebui sa ma afecteze , constientul meu stie ca nu e nimic important pentru mine, insa subconstientul se pare ca stie mai mult de data asta…oare ce sa fie???

Public File: “In cautarea fericirii by Cristina” gossiped by you

Poate ca ar trebui sa scriu un post plin de urari,pentru ca azi e Pastele, dar avand in vedere ca ultimile zile nu au fost deloc linistite pentru mine si pentru ca aseara am atins apogeul unei stari nervoase care nu ma caracterizeaza deloc, azi o sa scriu un post amuzant si totusi un pic dramatic.

Minunatul nostru oras, Constanta! Iubesc orasul asta! Iubesc istoria si partea veche a orasului, iubesc marea si plaja, nu cred ca m-as satura vreodata sa privesc marea.Niciodata la fel, miscarea ei , cel mai frumos dans, mirosul marii, cel mai placut parfum, prospetime, libertate, liniste! Asta e partea buna… Si totusi… oare exista in Romania vreun oras atat de mizer ca cel de la malul marii? Mizer… oamenii de aici il fac sa fie asa… atata lipsa de educatie , atata misoginism si ingamfare ca aici…nicaieri! Lipsa de educatie la fel ca si lipsa de ocupatie a unora dauneaza grav populatiei !

Stiam ca barfa e in floare aici, stiam ca singura ocupatie a unora e sa comenteze vietile altora, a altora ce intradevar au ocupatie, au viata … dar totusi …mai e loc de exagerare??? Cata frate????? In fiecare zi aflu detalii despre viata mea personala pe care nici eu nu le stiu! Aflu ca am iesit cu X sau cu Y , oameni pe care nici macar nu-i cunosc. Aflu ca am facut o gramada de chestii pe care … chiar nu le-am facut, nici macar nu le-am gandit vreodata. Sunt foarte curioasa, se pare ca eu, o fata absolut normala care nu face nimic iesit din comun, am o eticheta de …sa ma gandesc cum sa-i zic …hmm…aaa…nu gasesc un adjectiv potrivit pentru ca nici macar nu stiu exact cum sunt catalogata de frustratii care i-am bagat in seama mai putin sau deloc sau carora le-am dat “jet”  la un moment dat  ( asta ca sa folosim un limbaj asemanator a celui pe care respectivele persoane il folosesc ). So… chiar sunt de judecat? Faptele mele sunt atat de grave incat sa intru in gura lumii ? Ideea e ca daca se vorbeste ,inseamna ca exist:))  deci …eu nu te cunosc pe tine, insa tu ma stii …din diferitele fabule a unora care probabil nu stiu nici macar ce inseamna fabula:))) Mi se pare amuzant  si totusi ma afecteaza un pic … E o infractiune faptul ca  doresc sa-mi gasesc fericirea? E un delict faptul ca incerc sa cunosc oameni? Nu am sustinut niciodata ca as fi vreo sfanta si intotdeauna mi-am asumat faptele , indiferent ca erau gresite sau nu. Orice om merita o a doua sansa!!! Am subliniat pentru ca asta nu ma vizeaza doar pe mine! Prezentul conteaza cel mai mult in momentul de fata, conteaza ce faci acum , nu ce ai facut acum 1000 de ani!

Asa cum mi s-a spus ” ai dosarul asta pentru ca ai umblat cu x si y” , imi asum faptele si promit ca o sa se stranga multe pagini la dosar daca e nevoie pana imi voi gasi fericirea!

“In cautarea fericirii by Cristina “  asta e titlul dosarului meu! ta da!!! si …

app… cati din acesti super oameni au vorbit vreodata ca am o sala si ca am drag de toate buburuzele mele? Cred ca lucrurile cu adevarat importante se pierd pe parcurs , faptele mai putin de laudat sunt discutate mai mult ! Spor la barfa, dragii mei! Sper sa nu va doara gura pentru ca o sa mai aveti multe de comentat de acum inainte!

Sunt doar o visatoare, o naiva, o boema si nu caut decat liniste si fericire, tocmai pentru ca-mi pasa si pentru ca-mi doresc lucruri minunate ,se intampla toate astea…nu-i loc pentru oameni ca mine aici!

Si in incheiere inainte de urarile de bine, “Hai sictir!” pentru pseudo-omul de aseara. Nu esti deloc interesant! 

Va urez sarbatori fericite alaturi de cei dragi, de familie si prieteni adevarati!

Cristina Alecsandra Stefanica

Flux si reflux

Ca tot vorbeam de schimbari in ultimul post, viata mea continua sa se schimbe in fiecare zi. Acum in rau si dupa 5 minute-n bine…Nu pot sau nu reusesc sa mentin nivelul endorfinelor acolo unde mi-as dori sa fie in fiecare moment, dar probabil daca as fi fericita in fiecare clipa as uita sa pretuiesc aceasta minunata stare de euforie.

Toti avem un trecut! Un trecut mai plin sau mai gol, un trecut , o adolescenta in care probabil majoritatea din noi au facut unele alegeri gresite. Intotdeauna am fost de parere ca fiecare din noi meritam o a doua sansa, fiecare are dreptul la replica si niciodata nu trebuie sa judeci un om dupa ce vorbeste lumea.

Sunt trista! Si totusi sunt linistita azi ! Ma bucur! Dar simt un crater in loc de suflet! Ultimile zile au fost zile pline de tacere, de tristete, de regret…de mii de intrebari si ganduri ce-mi invadau ratiunea

” de ce acum? de ce atunci? de ce tu? de ce eu? de ce el? de ce noi? de ce aici?de ce nu poate sa fie bine?”

De ce acum cand sunt fericita nu am cu cine sa impart asta? Si de ce prezentul conteaza prea putin in comparatie cu greselile trecutului? De ce nimeni, niciodata nu vorbeste despre tine atunci cand faci lucruri bune? De ce lumea vorbeste doar atunci cand gresesti? De ce nimeni nu spune “bravo” atunci cand trebuie, dar atunci cand faci o greseala, fie ea si de acum jumatate de deceniu , toti te arata cu degetul?

In esenta ce conteaza mai mult? Cine esti tu acum? Sau ce vorbeste lumea de tine? Cred ca toti ar trebui sa reflectam putin asupra acestor intrebari, pentru ca toti , la un moment dat, am judecat dupa trecut …uitand sa traim in prezent.

Ah… si inca ceva! Foarte important, de altfel… Daca nu ai un trecut imaculat, mai bine taci! Nu judeca !

Si acum dupa toata nebunia asta… Sa zicem doar ca sunt mai linistita . Multumesc!

living the dream

Cat de mult crezi ca se poate schimba viata ta intr-o saptamana?
Ei bine…  N-am crezut niciodata in minuni si nici n-am visat vreodata vreun fat frumos sau cai verzi pe pereti!Dar viata mea a intrat de o saptamana intr-o perioada magica, minunata,euforica!Intr-o saptamana , viata mea s-a schimbat incredibil de mult.
Ma simt ca o Cenusareasa, mi-e frica sa nu vina miezul noptii sa ma transform la loc in fata care se hranea cu sperante si cu amintiri din trecutul nu tocmai roz.
Mi-e frica sa ma gandesc la viitor, mi-e teama sa nu se termine visul frumos…incerc si sper sa reusesc sa nu grabesc nimic, sa las lucrurile sa decurga asa cum trebuie. Ma simt implinita! Poate e mult prea devreme sa spun asta, poate , de fapt sunt foarte sigura ca nu am atins apogeul implinirii sufletesti, implinirii profesionale, dar stiu ca sunt pe drumul cel bun si stiu ca am oameni in jurul meu care ma sprijina si au incredere in mine!
Sunt un om norocos!Vorba domnului T. “Undeva acolo sus, cineva are grija de tine ! ” Stiu asta! Multumesc!

bad memories

sleepless…. desi imi doresc sa uit si am uitat mare parte din durerea provocata de minunatul sentiment de iubire, sunt momente ca asta cand imi vine sa plang! imi vine sa plang pentru ca nu inteleg si probabil nu o sa inteleg vreodata …”Cu ce ti-am gresit ? “
Fiecare secunda din viata mea era despre tine. Cand ma trezeam ma gandeam ce ti-ai dori sa mananci seara cand ajungi acasa , ma gandeam cum sa te fac mai fericit ca ieri , ma gandeam ce ai nevoie si nu era moment in care tu sa lipsesti din gandul meu, din sufletul meu.
Am fost minunata! Am fost femeia pe care si-o doreste orice barbat, ti-am fost iubita, ti-am fost prietena , ti-am fost si mama…Am trecut peste, insa am ramas cu o cicatrice pe suflet. Mai bine zis, o rana care inca sangereaza…functionez doar fizic, sufletul ???nu stiu !!! sunt superficiala pentru ca mi-e frica! Sunt momente in care ma recunosc , dar sunt putine. Nu te urasc, te respect, te iubesc , esti prietenul meu !
Si am avut un deja-vu… cam dese in ultima perioada. Imi pare rau!