pink tutu

Pulsul mi se accelereaza, simt sangele cum imi circula mai repede…anxietatea nu are loc in peisaj, lucrurile incep sa revina la normal , chiar la un normal mai bun. Viitorul e senin si azi il privesc cocotata pe o pereche de poante imaginare din saten …viitorul ce se vede e roz si plin ca un tutu.

singura cale…

Uneori ca sa castigi ceva mai intai trebuie sa accepti ca ai pierdut.Iar daca intradevar meritai acel ceva in cele din urma il vei recastiga , insa mai intai trebuie sa accepti ca ai pierdut, iar daca acel ceva face parte din trecutul tau dar nu si din prezent, trebuie sa uiti sa traiesti in trecut pentru ca numai in viitor vei avea sansa sa-l recastigi daca e scris sa fie al tau … Daca nu risti niciodata e imposibil sa ai de castigat.Risca tot , nu te gandii ca trebuie sa-l recastigi ,gandeste-te ca trebuie sa traiesti ca sa ajungi in punctul in care vei sti ce a fost sau ce va fii.Daca nu mai e sa fie , nu trebuie sa jelesti ca s-a sfarsit si ca nu mai e un viitor pentru voi , bucura-te ca viata ti-a dat visul acela pe care nici macar n-ai indraznit sa-l visezi.Bucura-te ca viata ti-a dat o iubire pe care multi nu au sansa sa o intalneasca intr-o viata.

absenta…

Aerul e greu si eu ma misc lent, parca plutesc…imi apasa sufletul ca un bloc de otel si asta ma lasa fara putere,fara vlaga,fara chef de nimic…fiecare gand al meu ma trimite la el ,absenta lui ma sufoca , lipsa vocii lui e cea mai groaznica galagie…

Certurile noastre de demult , agitatia care o simteam in suflet cand ne tachinam erau cea mai frumoasa liniste …prezenta lui imi imblanzea firea usor rebela, imi doream sa fiu perfecta pentru el , imi doram sa reusesc pentru el, sa-l fac sa fie mandru de mine, de iubita lui …

Azi calma galagie din jur imi umple camera de lacrimi, de amintiri frumoase si de speranta ca intr-o zi ma va regasi, pe mine…iubita lui pierduta …

doamna de demult

De multe ori ma gandesc ca nu m-am nascut in timpul potrivit…Eu sunt o femeie clasica ,imi place sa ma consider o femeie frumoasa si de fiecare data incerc sa-mi subliniez feminitatea, care azi nu prea mai e apreciata.

Imi plac rochiile!Le iubesc…consider ca unei femei ii sta bine in rochie ,nicidecum in pantaloni.O femeie ca sa fie femeie trebuie sa imbrace o rochie,sa incalte un pantof finut si elegant, sa aiba mereu parul aranjat,intotdeauna sa poarte un pic de machiaj care sa-i sublienieze trasaturile frumoase si nu in ultimul rand cercei!!Unei femei ii trebuiesc cercei ca sa aiba plusul acela de feminitate.Nu cred ca mai are rost sa vorbim de manusile din macrame pe care le purtau bunicile noastre si care veneau atat de frumos pe mana , sau palariile …acele palarii elegante care erau accesorizate cu diferite bijuterii care se numeau ace de palarie…acum unde sa le mai porti ? nu mai exista restaurantele acelea elegante sau cofetariile la care ieseau doamnele …

Femeile de azi nu mai stiu sa se miste frumos, nu mai au gratie si eleganta de alta data, femeile de azi nu mai cunosc bunele maniere si nici macar nu mai au un vocabular adecvat.Si ne mai intrebam :de ce oare femeile de azi nu sunt respectate? Pai cum sa respecti o femeie care are miscari de hipopotam si un vocabular badaran care uneori il intrece si pe cel a barbatilor??Cum sa respecti o femeie care nu stie sa fie o doamna? Femeile de demult invatau arte ,erau educate , erau invatate sa se poarte ca niste adevarate doamne, acum era cand femeia era feminina a apus …mai nou barbatii devin feminini ,iar femeile se pierd in gesturi deloc elegante si feminine…

principesa ileana

bunicii

Demult, aveam si eu bunici…oameni care mi-au fost alaturi mereu, oameni care niciodata nu mi-au spus STOP! Oameni care mi-au spus intotdeauna POTI! De ei mi-e dor, gandurile mele ar trebui sa fie mereu pentru ei , pentru ca ei mi-au fost bunici…si am fost cea mai norocoasa din lume sa-i am !

Bunica mea a fost o femeie superba, eleganta, educata…o femeie frumoasa!Intotdeauna cu unghiile rosii ,parul mereu aranjat , in fiecare seara il punea pe bigudiuri, buzele erau mereu rujate atent cu ruj rosu …bunica mea a fost o doamna!O doamna frumoasa si respectata care facea cei mai buni cozonaci si care spunea cele mai frumoase povesti…bunica mea desena. La fiecare ocazie/sarbatoare primeam de la ea felicitari desenate de ea…Timpul a trecut…ea nu mai este acum decat in amintirea mea…o doamna superba!

Bunicul meu…primul om care m-a tinut in brate…am fost sufletul lui…asa imi spunea mereu, omul asta mi-a fost stalp.Veteren de razboi…mereu imi povestea de vremurile cand lupta…Un domn si el, mi-l amintesc foarte bine…nu era foarte inalt ,dar avea tinuta si asta ii dadea inaltime…mereu purta pardesiu, palarie si ochelari…era un barbat elegant , un gentleman , un om extrem de inteligent ,un om dur cu restul dar cu mine era de zahar…bunic mai perfect ca el nu exista …mereu punctual…mereu la ora 7 ma suna…2 ani si ceva…de la ultimul telefon…

Mi-e dor de ei…oameni cu suflet de aur , oameni inestimabili…intr-o zi ne vom reintalni!